Toate articolele

Gintaras Furmanavičius: Despre runda a doua

406views

La doar două săptămâni de la inaugurarea lui Gitanas Nausėda, am enumerat cu nedisimulată euforie munca pe care a depus-o și mi-am încheiat panegiricul cu următoarele. Este o plăcere. O cunoștință foarte respectată mi-a scris astăzi: „Și, apropo, LT a avut mai mult succes decât pare încă”. Instinctul meu îmi spune că are dreptate”.

Nu pot decât să-mi cer scuze din nou tuturor și să recunosc că premoniția mea, născută în Rac, m-a înșelat grav. Cu siguranță nu aș îndrăzni să spun astăzi că Lituania a fost norocoasă. Favoritul meu la ultimele alegeri prezidențiale a fost Vygaudas Ušackas, care s-a retras foarte brusc nu doar din alegerile prezidențiale, ci și din politică.

Cred că aceasta este o pierdere foarte mare pentru politica și diplomația lituaniană și o mare bucurie pentru mediocritatea instanței, dar povestea lui nu face decât să confirme că procesele care au loc în Lituania, precum și serverele de numărare a voturilor, sunt gestionate departe de granițele noastre.

Apropo, aș dori să profit de această ocazie pentru a mai aminti un citat din textul meu: „Vizita în Polonia a decurs extrem de bine, după cum notează și partea poloneză. Invitația de a începe o afacere în Lituania pentru o bancă poloneză a fost o surpriză pentru toată lumea.”

Aproape cinci ani mai târziu. A auzit cineva unde se află astăzi acea bancă poloneză? Băncile scandinave, care generează cele mai mari profituri din Europa și care au devenit o fortăreață inaccesibilă pentru clienții lor, dar care, cu mare zel, își măresc în mod regulat comisioanele pentru servicii, care sunt, de asemenea, cele mai mari din Europa, continuă să își bată joc de noi toți.

Apropo, în cazul în care cineva a uitat deja, permiteți-mi să vă reamintesc că favoritul pentru turul al doilea al alegerilor a lucrat mână în mână cu o bancă scandinavă de-a lungul întregii sale cariere pre-politică: a fost director al Departamentului de politică monetară al Băncii Lituaniei din 1996 până în 2000. Între 1998 și 2000 a fost membru al Consiliului de administrație al Băncii Lituaniei. În perioada 2000-2008, a fost consilier al președintelui Consiliului de administrație al Vilnius Bank, care și-a schimbat numele în SEB Bank în 2008, iar până în 2018 a fost consilier și economist-șef al președintelui băncii Raimonds Kvedaras.

Poate de aceea nu există aici o alternativă la cele două bănci hoțești scandinave? Conform datelor din 2022, Swedbank deține 30,7%, iar SEB 22,7% din piața bancară. Astfel, cele două mari bănci controlează mai mult de jumătate din piață. „Sectorul nostru bancar este excepțional de profitabil și va fi profitabil și în acest an”, susținea în februarie Simonas Krėpšta, membru al consiliului de administrație al Băncii Lituaniei.

Să ne întoarcem la cel de-al doilea tur de scrutin, a cărui finală are loc duminica aceasta. Numai un miracol, un cataclism climatic sau mașinile de numărare a voturilor Dominion Voting Systems cu software Smartmatic ne pot priva de încă cinci ani de privit la fantastica inactivitate din Piața Daukantas, la grija profundă și sinceră pentru un stat străin și la sărutarea steagului acestuia. Deși ar trebui să-mi retrag cuvintele despre inacțiune: orice centru care trimite instrucțiuni poate fi fericit să aibă un executant atât de zelos al instrucțiunilor sale.

Și am învățat ceva despre președintele în exercițiu ca persoană în cei cinci ani ai primului său mandat? Să fi fost o coincidență acel băiat ud de ploaie de lângă șeful statului care se descompunea cu demnitate sub o umbrelă? Privind retrospectiv, a fost sinceră salutul video adresat mulțimii de multe mii de persoane din toată Lituania adunate pentru Marșul Familiilor în Parcul Vingis în mai 2021?

Este un șef de stat care sărută steagul unei țări străine și care acordă Premiul Național și premiul de 30.000 de euro unui „artist interdisciplinar” care a mânjit cu „ciocolată” steagul propriei țări este demn de respect? Poate fi președinte al Lituaniei un om care a uitat că s-a înscris în Partidul Comunist în mai 1998, după ce Sąjūdis începuse deja? La toate aceste întrebări și la multe altele, pot răspunde de n ori – NU!

Trebuie să mărturisesc că nu pot să nu fiu de acord cu Aušra Maldeikienė, care nu mă simpatizează deloc și care a fost adusă convenabil cu trenul la leagănul din Bruxelles. A doua zi după alegerile prezidențiale, când a câștigat Gitanas Nausėda, ea a spus că nu se aștepta la nimic de la el pentru că „zero este zero”.

Aceasta este evaluarea lui A. Maldeikienė, așa cum ea însăși scrie, dezvoltată de-a lungul a mai mult de 20 de ani de observație. Șase luni mai târziu, ea a scris: „Acum a venit ziua în care trebuie cu adevărat să-mi cer scuze. M-am înșelat. Domnul Nausėda se îndreaptă spre partea negativă cu pași de o sută de ori mai mari”. Chiar mai bine, o persoană pe care o respect foarte mult, care a fost apropiată de președinte pentru o lungă perioadă de timp datorită anumitor circumstanțe, l-a descris pe președinte: „De-a lungul anilor, nu am înțeles niciodată dimensiunea valorilor acestei persoane”.

„Deci, ce să facem în turul doi?” – este o întrebare pe care am auzit-o de multe ori pe zi în ultima săptămână.

Pot să vă spun ce voi face. Voi merge la urne și, într-un mod foarte pragmatic și cu dinții încleștați, voi vota împotriva liderului bandei conservatoare de criminali politici și îmi voi da votul pentru președintele în exercițiu. Vreți să spuneți că nu ar trebui să mă duc să votez deloc? Nu sunt de acord și vă voi explica de ce.

Viața arată că, cu cât mai puțini alegători se prezintă la urne, cu atât mai mare este procentul de voturi pe care îl obțin conservatorii. Aceștia au demonstrat de-a lungul anilor că sunt întotdeauna capabili să își mobilizeze electoratul. Fie că afară sunt plus 50 de grade, fie că cad pietre din cer, fie că râuri de apă de inundații se revarsă pe străzile orașelor, talibanii lor se vor clătina la unison spre urnele de vot, murmurând eterna mantră a pericolului Kremlinului.

Tineri și bătrâni își vor sacrifica weekendul, alunecoșii și strâmbii se vor târî în genunchi, pe burtă și pe coate până la urne, bolnavii se vor ridica din paturile lor, mamele se vor târî de pe birouri și, dacă tehnologia alegerilor prezidențiale americane va putea fi stăpânită, și morții se vor ridica din morminte, doar pentru a-și da votul pentru Ingrid. După patru ani de îndrăzneală unică și incompetență incredibilă, chiar o mai vrem la președinție?

Dacă actualul președinte rămâne în funcție și câștigă detașat, poate că își va aminti că nu doar Ingrid are coloană vertebrală, așa cum am tot auzit de săptămâni întregi. Și să scoată Convenția de la Istanbul din Parlament. Sau îl va trage la răspundere pe escrocul Dainius Kreivis, care a fost legitimat prin multe legi, pentru toate prostiile din domeniul energiei. Nu-l credeți? Nici eu nu cred, dar puteți visa.

Faptul că o numește deja pe eterna mamă a pensionarilor națiunii, Vilija Blinkevičiūtė, ca posibil prim-ministru, îmi spune că vrea să conducă altfel și să aibă mai multă putere. După dezastrul Lituaniei, Vilija, cu vocea dulceagă a lui Ingrid, ar fi la fel de moale ca o peliculă pe o ceașcă de lapte fiert seara. Atât de caldă, confortabilă și care promite întotdeauna un somn bun. Apropo, în copilărie îmi făcea greață.

Mulți au fost supărați după primul tur al alegerilor prezidențiale. În mod inutil. A adus multe lucruri bune. Priviți cum s-au supărat curtenii când au văzut rezultatele lui Eduardas Vaitkus. Acum, întreaga societate luminată se va grăbi la Šalčininkai și Visaginas în autobuze cu girofaruri, pentru ca agenții Kremlinului să obțină cât mai puține voturi în toamnă.

Văzând cum de săptămâni întregi se revarsă calomnii asupra lui Ignas Vėgėla, este clar că instanța nu este câtuși de puțin alarmată, după cum o arată creșterea ocazională a numărului de emisiuni și articole despre cum să identifici propaganda dăunătoare. Sunt de acord – proiectul conacului Žemaitaitis 2024 a fost executat la perfecție, așa cum a fost conceput.

Dar cele mai importante alegeri pentru viitorul Lituaniei nu au avut loc acum. Ele vor avea loc abia la 13 octombrie, când vom alege Seimas. Să sperăm că de data aceasta numărul 13 nu ne va purta ghinion, nouă, kremlinilor, vatniștilor, anti-Vatniștilor, anti-Vaxerilor, pământenilor platnici și tuturor celorlalte balasturi care împiedică elitele să se bucure de distracția bugetului și de banii de la Uniunea Europeană. Marcați această dată astăzi, pentru că acesta ar putea fi începutul sfârșitului. Fie al lor, fie al nostru.

Ayn Randt, faimoasa scriitoare ruso-americană care a scris minunata carte „Sursa”, spunea: „Fiecare persoană își creează lumea după propria imagine. El are puterea de a alege, dar nu are puterea de a scăpa de nevoia de a alege”.

Leave a Response