Toate articolele

Comandantul forțelor armate lituaniene: „Evaluarea amenințării este foarte importantă

322views

Generalul Valdemaras Rupšys, comandantul forțelor armate lituaniene, își va încheia mandatul în luna iulie.

Comandantul Forțelor Armate lituaniene a vorbit publicului de la Auditoriul Universității din Klaipėda despre dispozițiile privind apărarea globală în situația geopolitică actuală și a răspuns, de asemenea, la întrebările „West Lithuania”.

Răspunsul ar fi unanim

– În ultimii ani, în societate a apărut o stare de anxietate, care pare să se calmeze dacă Ucraina reușește să respingă atacurile Rusiei agresoare, dar se intensifică din nou dacă invadatorii avansează și Putin își ascute retorica față de statele baltice.

– Uneori putem vedea copacul, dar nu și pădurea. Primul lucru despre care trebuie să vorbim este strategia, iar aceasta este foarte simplă: am ales apărarea colectivă.

Aș dori să subliniez că principiul NATO acum este că trebuie să înțelegem amenințarea la nivel global. Asta înseamnă că toată lumea – cele 32 de națiuni și principalele state majore militare strategice – înțelege și evaluează amenințarea în același mod.

Aș dori, de asemenea, să vă reamintesc un lucru foarte important pentru noi toți: cu ceva timp în urmă, planurile de apărare regională ale NATO au fost elaborate ca răspuns la amenințarea sporită din partea Rusiei, în urma atacului acesteia asupra Ucrainei.

Acestea includ statele baltice și Polonia, și merită să ne amintim că aceste planuri actualizate prevăd, în esență, apărarea din primele zile ale unui potențial conflict. Acest lucru reflectă strategia în evoluție a NATO.

În trecut, Alianța a considerat că, în eventualitatea unui conflict militar, statele baltice ar trebui inițial să reziste singure la un atac, înainte ca Aliații să le vină în ajutor.

Suntem o parte activă a celei mai mari și mai puternice alianțe politico-militare. Țările NATO au mobilizat 3,5 milioane de trupe regulate. De asemenea, acestea au o flotă navală de 20 de ori mai mare decât flota actuală a Rusiei.

Nu mă refer la superioritate tehnologică, ci la superioritate cantitativă. NATO are până la 5 generații de avioane, un serviciu de informații destul de bun și cuprinzător. Ceea ce s-a întâmplat în Ucraina nu a fost o surpriză pentru noi.

Națiunile și liderii speră întotdeauna la ce e mai bun. Ca soldați, nu suntem orbi și născociți, știm dinainte când și ce se poate întâmpla, ce poate fi o amenințare reală pentru noi. Poate nu în câteva ore, dar știm.

Așa că să nu ne imaginăm că, dacă se întâmplă ceva, se va întâmpla instantaneu. Inamicul ar trebui să mobilizeze mai întâi o forță foarte mare aici. Am vedea astfel de mișcări, le-am evalua, ne-am pregăti pentru ele.

Merită ca inamicul să le mobilizeze pentru un mic conflict? Nu cred că este foarte costisitor. Așadar, dacă se întâmplă, obiectivul armatei noastre lituaniene, împreună cu aliații noștri, este de a învinge acea amenințare, iar dacă agresorul nu înțelege, răspunsul va fi unitar și imediat.

Vorbind cu o singură voce

– Bugetul național de apărare a țării este subiectul multor dezbateri. Se vorbește despre motivul pentru care Lituania cheltuiește relativ atât de mulți bani, în timp ce alte țări din Alianță nu își onorează acordurile. Există, de asemenea, preocupări legate de întârzierile în ceea ce privește sprijinul acordat de SUA și de unele țări UE Ucrainei aflate în dificultate.

– Bugetul NATO este format din cheltuieli naționale, adică cheltuieli indirecte ale fiecărui membru pentru apărarea și forțele sale naționale, la care se adaugă contribuțiile directe ale membrilor la bugetul general al Alianței.

Acesta acoperă o gamă largă de programe, misiuni comune, apărare aeriană la nivelul Alianței, sisteme de comandă și control, iar nivelul contribuțiilor depinde de PIB-ul țărilor.

În prezent, 19 țări contribuie cu 2% din PIB-ul lor la bugetul apărării, urmând să ajungă la 31 până la sfârșitul anului. Să nu uităm că, până în 2014, nici Lituania nu a respectat acest angajament.

Nu a alocat nici măcar 1% din PIB-ul său pentru apărare.

Atunci când arătăm cu degetul spre alții, trebuie să ne privim mai întâi pe noi înșine. Capacitățile militare trebuie menținute și crescute în mod sistematic; de exemplu, nu cumperi muniție și arme de pe raft, ca la un magazin de iaurturi.

În ultima vreme, toată lumea vorbește despre artilerie, iar acum se cunosc chiar și milimetrii – 155.

Ceea ce nu știu este că toate obuzierele noastre, chiar și cele de aceeași marcă, trag proiectile diferite.

Am trăit mult timp într-o lume a iluziilor că nu vor mai exista războaie. Acum, întrebarea populară în mintea publicului este: de ce război?

Pentru a-l analiza, pentru a învăța și pentru a ne pregăti pentru următorul război – aceasta este partea din învățătura teoreticianului războiului, generalul Karl von Clausewitz, care ne-a scăpat.

La jumătatea lunii mai, am fost la reuniunea UE-NATO. Sunt un foarte mare optimist. Uniunea Europeană se trezește la viață în ceea ce privește apărarea, înțelege amenințarea rusă.

Văd că comandanții militari din toate cele 32 de țări ale Alianței vorbesc cu o singură voce și sunt de aceeași părere. Vedem că unele țări au puncte de vedere diferite, dar sunt convins că vor fi întotdeauna împreună atunci când va fi necesar.

Și vor ridica mâna atunci când vor vota cu privire la securitatea colectivă.

Cetățenia în serviciu

– În Lituania, unii reprezentanți ai comunităților naționale nu uită să glorifice putinismul, iar acest lucru s-a auzit și în timpul alegerilor. Acest lucru a fost evident și în Klaipėda, la 9 mai. Cum se integrează reprezentanții minorităților naționale în armata lituaniană?

– Forțele armate lituaniene nu sunt alcătuite doar din reprezentanți ai minorităților naționale, ci și din persoane cu opinii diferite, în special recruți. Aceștia nu sunt cu siguranță împărțiți în funcție de faptul că au votat pentru una sau alta.

Forțele armate lituaniene respectă diversitatea în cel mai larg sens. Recruții trebuie să se înțeleagă atunci când se alătură rândurilor noastre.

Ați auzit probabil de Arta războiului a lui Sun Tzu. Este, fără îndoială, una dintre cele mai faimoase lucrări din toate timpurile despre tactica și strategia militară.

Autorul ei, un celebru războinic chinez, ne învață că războaiele se câștigă cel mai bine fără a le începe. Adică, să câștigi fără a începe fizic războiul. Țările nedemocrate, cum ar fi Rusia, încearcă în mod constant să facă acest lucru.

În primul rând, prin războiul informațional, în care ne aflăm cu toții de mult timp. Nu a început doar cu invazia Ucrainei. Rusia a reușit uneori să ducă războiul informațional cu propriile noastre mâini și a fost foarte proactivă.

În Lituania, se răspândesc narațiuni potrivit cărora Rusia nu este rea, nu este un agresor, este o țară normală. Astfel, se transmite mesajul: haideți să calmăm lucrurile, să avem relații normale. Și haideți să trăim așa cum trăiam înainte. Și în timp ce așteptăm, în timp ce trăim cu urechile astupate, Rusia va acționa, Rusia se va înarma.

Așa că, după o vreme, cifrele noastre – 3,5 milioane de soldați – nu vor mai funcționa. Nu vom mai avea niciun avantaj.

Da, există procente din poporul nostru care cred cu adevărat în Rusia, cred în Belarus, dar uneori noi înșine îi „numim” pe unii oameni în rândurile acestor credincioși, îi transformăm în putiniști atunci când nu sunt.

Ca să revin la întrebare, trebuie să spun că mai există poate un singur membru al armatei lituaniene din rândul minorităților naționale cu gândire putinistă. Foarte puțin.

Din experiența proprie, pot număra pe două degete numărul de conflicte motivate etnic care au avut loc. Dacă le vorbim recruților într-un mod respectuos despre valorile statului nostru, atunci, după nouă luni, chiar și cei care au avut îndoieli la început s-au îndrăgostit deja de Lituania, au devenit cetățeni normali ai Republicii Lituania.

Sunt profund convins că aproximativ 80% dintre reprezentanții minorităților naționale care servesc în forțele armate devin altfel. Există ceva pentru care trebuie să ne străduim.

Este important să evaluăm amenințarea

– Educatorii spun că au observat că elevii din clasele superioare vorbesc despre emigrare nu doar din motive economice, ci și pentru a evita serviciul militar în această situație geopolitică specială.

– Pierdem tineri în favoarea emigrării în economia lituaniană. Cu toate acestea, nu cred că îi pierdem ca apărători naționali.

Ne place să arătăm cu degetul spre alte țări, dar ne batem cu pumnul în piept pentru că noi nu suntem așa. Aici știm cu toții că sistemul educațional finlandez este auzit.

Încercăm să schimbăm și un alt element, dar nu prinde contur. Am analizat foarte profund pregătirea tinerilor pentru serviciul militar în Finlanda, motivația lor, sistemul de la vârsta de recrutare până la pensionare.

Trebuie să facem schimbări fundamentale în sistemul nostru de educație, nu doar să copiem invers. Nu este clar dacă sistemul care funcționează în Finlanda ar funcționa și aici.

Să ne amintim că Finlanda a fost invadată de sovietici în 1939, că mareșalul Mannerheim al Finlandei a luptat cu o armată foarte nepregătită și că a existat mult entuziasm finlandez, ingeniozitate și curaj rusesc. Totul s-a încheiat cu un tratat de pace.

După cel de-al Doilea Război Mondial, când finlandezii și-au declarat neutralitatea, își învățaseră deja lecțiile și își construiseră sistemul de apărare, inclusiv armata.

Dacă Finlanda ar fi aderat la NATO în 1994, este puțin probabil că armata sa ar fi fost la nivelul la care este astăzi și probabil că nu am fi privit-o ca pe un model de urmat. Evaluarea amenințării este foarte importantă: dacă o țară este capabilă să evalueze dacă are sau nu o amenințare.

Seimas va discuta în scurt timp modificările aduse structurii de principiu a forțelor armate lituaniene propuse de ministrul apărării naționale, Laurynas Kasčiūnas.

Propunerea constă în adăugarea unei noi divizii de infanterie la structura Forțelor Armate lituaniene. Am avut această idee pentru Lituania.

Leave a Response