Lui Anikó Für i s-a făcut rău pe platou: „Toată echipa mă urmărea pentru medicamente
Ajungând la următoarea parte a retro-serialului nostru, ne aflăm în 1989: ca maghiar, cine nu ar cunoaște filmul „Mama burlacului”? Blikk.
Bélas, în regia lui Dezső Garas, ne-a oferit o mulțime de momente amuzante, nu mai puțin nume precum Judit Pogány, Károly Eperjes, Enikő Eszenyi și mulți alții amuzând publicul – dar, într-un rol mic, apare și o laureată a Premiului Jászai Mari, artista de merit Anikó Für, din perioada studenției.
Anikó Für este una dintre cele mai cunoscute figuri din teatrul și filmul maghiar, iar vocea ei poate fi auzită în multe filme celebre. Am discutat cu actrița, care joacă rolul unui ghid turistic parlamentar în viitorul său film, despre vocația sa, cinematografia maghiară și despre legendarul film A legényanya (Mama Lego) și filmările acestuia.
Care a fost experiența ta preferată la filmările la Mama lego?
– Probabil faptul că eu și Judith Pogány ne-am cunoscut atunci. Poate că acela a fost începutul prieteniei noastre, care este atât de prețioasă pentru mine acum? Semnul de întrebare nu este pentru îndoielile mele, ci doar pentru că această relație cu ea, care s-a forjat pe platoul de filmare al emisiunii Mama Burlac, este atât de prețioasă. Filmam o zi, dar cu o ocazie m-a invitat la o zi de filmare, când eu eram doar spectator. Apoi m-am dus să-i văd și atunci l-am întâlnit pe Róbert Koltai în treacăt, dar de fapt am participat la una dintre zilele lui, ca și cum am fi fost legați în viața noastră, ca și cum aș fi fost o rudă pe care o luase sub aripa lui pentru acea zi. Așa că acea zi petrecută împreună mi-a rămas în minte ca o aventură suprarealistă.
Cum ați obținut rolul?
– În facultate, am lucrat cu Dezső Garas timp de o jumătate de an la Școala de Teatru – pe atunci încă un colegiu. El ne-a condus examenul de actorie, a fost un semestru minunat. Ceea ce știu și ceea ce trebuie să știu despre teatru, am obținut cea mai mare parte în acea perioadă prin el. Bine, nu spun că nu am preluat nimic de la alții, doar că ceea ce am învățat de la el a fost atât de important și de fundamental încât a fost o muncă împreună de neuitat, cu adevărat sfâșietoare. Și cred că de aceea mi-am amintit de el. Nu a fost un casting, mi-a cerut să fiu ghidul lui. A fost o onoare pentru el să facă această sarcină minusculă.
Cum a fost să lucrezi cu Dezső Garas la Mama Burlac?
– Genul de relație de chakră emoțională deschisă care funcționează între un regizor de film și un actor, care cred că de multe ori este chiar înfricoșătoare pentru un civil. Felul în care lucrăm unul cu celălalt, între noi, pentru că trebuie să scoatem frumosul și urâtul de pe raft de multe ori la un moment dat, întotdeauna după cum cere munca. Spun asta doar pentru că, în acest caz, identitatea de sine este cel mai important lucru. Ca să nu vrei să te conformezi la nimic, iar ce fel de personalitate are cineva determină, evident, cum se va comporta într-un anumit loc de muncă. Dezső Garas a fost cu totul special și din acest punct de vedere, acel umor, acea generozitate, acel farmec personal… A funcționat absolut, știa exact ce vrea. Știa cum să o facă datorită trecutului său cinematografic.
Ați spus da imediat la oferta de a juca rolul burlăciței în The Bachelor?
– Bineînțeles că da. Este o întrebare corectă, pentru că în ultima vreme mi s-a spus: „Oh, poți să spui nu”. Rămân la părerea că nu, nu așa funcționează, pentru că și când eram în facultate, am avut momente în care spuneam nu la o cerere. Nu mai pentru că sunt atât de șmecheră, ci pentru că am pornit de la premisa: când pot să fiu bună? Pot fi bun doar dacă cred cu adevărat, simt și iubesc din tot sufletul proiectul în care sunt implicat. Dacă nu-mi place nici măcar un pic, sau dacă nu pot să-l îmbrățișez, dacă nu pot fi entuziasmat de el, dacă nu pot să mă arunc în el ca într-un bazin cu apă și să mă bălăcesc, atunci nu pot fi decât rău. Așa că, evident, dacă nu mi-a plăcut sau nu m-am putut imagina în ea, am refuzat-o”, a declarat artista de merit câștigătoare a Premiului Jászai Mari, adăugând. Nu cred că funcționează așa. Trebuie să-ți stabilești limitele, ca Pooh. Puteți învăța și această zicală de la Luciano Pavarotti – care pentru mine este cel mai mare tenorist din toate timpurile – că un bărbat este definit de genul său. Așadar, la ce spune nu și poate spune nu deloc? Cred că este foarte important să stabilesc dacă iau asta și nu asta. Acest lucru se dezvoltă în timp, bineînțeles că durează câțiva ani, și tocmai prin aceste genuri și da-uri afli cine ești cu adevărat.
Cum vezi Mama Burlac în ceea ce privește cariera ta?
– A fost începutul începutului. Cred că a fost prima mea slujbă de șase luni, ceea ce este. Să spunem că în viața mea am vrut să fiu un meșteșugar, un desenator, un designer, un textilist, stând la masa de desen și la un război de țesut, dar mi-am spus că, în cele din urmă, poți face totul ca profesie. Nu pot să fac nimic „doar puțin”. Mereu spun că spăl foarte mult.
Ați avut un atac de alergie pe platou, cum s-a întâmplat asta?
– Îmi amintesc totul din relatările lui Judit. Poate că a fost duminică, dar dacă nu, ideea este că totul era închis. A fost ziua nefastă în care nici măcar nu am filmat, ci doar am însoțit-o în sat la invitația lui Judit. A fost momentul în care am fost copleșit de un caz teribil de febră de fân, tușeam și strănutam, iar toată echipa mă fugărea după medicamente. Privind retrospectiv, trebuie să fi fost foarte amuzant, o comedie în comedie, ca să zic așa. Dar nu a fost așa? Te duci pe platoul de filmare al unei comedii și nici măcar nu lucrezi la producția din ziua respectivă, ci doar îl însoțești pe unul dintre minunații tăi colegi, iar apoi saliva de muci se împrăștie peste tot și dintr-o dată ți se face rău… Dar nu trebuie să te gândești la asta ca la un pericol de moarte, a fost doar neplăcut. Dar cred că am ieșit cu bine din asta, pentru că am reușit să iau niște chestii de la farmacia din sat care, în cele din urmă, m-au făcut să mă simt mai bine.
