Scrisoare publică adresată Guvernului: Cui aparțin peștii dintr-un corp de apă privat?

De mulți ani mă confrunt cu incompetența îngrozitoare a funcționarilor care reprezintă statul. Deși există dovezi concrete, cum ar fi legislația Uniunii Europene (experiența altor țări), Constituția Republicii Lituania, hotărârile Curții Constituționale a Republicii Lituania, Codul civil al Republicii Lituania, Legea funciară a Republicii Lituania și documente care confirmă proprietatea, pe baza extraselor din banca de date a Centrului de registre, există, de asemenea, documente care să susțină achiziționarea peștelui, facturi (plata TVA-ului), registre de stocuri și filmări ale peștelui într-un corp de apă privat.

Noi, proprietarii de lacuri (corpuri de apă) private, dintre care nu sunt multe în Lituania, aproximativ 1%, restul, 99%, aparținând statului, dintre care statul a închiriat sau a transferat o parte din corpurile de apă către alte persoane sau organizații, ne confruntăm cu încălcări ale drepturilor omului în gestionarea proprietății private.

Astăzi vreau să vă împărtășesc opinia și experiența mea cu privire la cine este proprietarul peștilor dintr-un lac privat. Proprietarul sau statul?

Ce sunt peștii? În primul rând, sunt animale. Peștii sunt împărțiți în pești de valoare mică (moluște, caras, doradă etc.) și pești de valoare mare (crap, crap de iarbă, doradă, biban etc.). Peștii cu valoare redusă sunt pești mici, care cresc mult timp, au multe oase și nu sunt apreciați de oameni pentru valoarea lor nutritivă.

Peștii de mare valoare sunt cei care cresc repede, sunt mari, au puține oase și sunt foarte apreciați de oameni pentru valoarea lor nutritivă. Principala diferență între acești pești este că peștii cu valoare redusă nu sunt necesari (din punct de vedere economic), în timp ce peștii cu valoare ridicată sunt foarte bineveniți pe masa de prânz. Dar peștii valoroși nu se reproduc și nu lasă urmași în condițiile din Lituania, astfel încât fiecare pește eliberat într-un corp de apă este foarte important.

Corpurile de apă private sunt populate cu pești valoroși în conformitate cu recomandările științifice, unii pești se hrănesc cu plante acvatice și le place să scormonească pentru insecte sau crustacee (crap), alții se hrănesc doar cu plante acvatice (crap de iarbă), alții se hrănesc doar cu plancton și curăță corpul de apă pentru a face apa limpede (crap de mare).

Există și pești prădători, cunoscuți și sub numele de „igienizatori de apă” (sturioni, pești pisică, anghile), care se hrănesc cu alți pești (răniți sau morți).

Un corp de apă populat conform recomandărilor științifice va prospera. Peștii valoroși din lacuri nu lasă loc pentru peștii de mică valoare. Pentru a maximiza producția de pește și, prin urmare, beneficiile financiare, oamenii de știință recomandă ca peștii să fie hrăniți cu hrana necesară.

Astfel, pentru ca un corp de apă privat să prospere și să fie într-o stare bună de calitate a apei (fără poluare), este nevoie de cunoștințe și de investiții semnificative. În primul rând, popularea corespunzătoare a corpului de apă. În al doilea rând, pentru a menține un echilibru, deoarece, așa cum am spus, peștii valoroși cresc rapid.

În al treilea rând, hrăniți peștii cu hrană specială pentru pești, dacă este necesar. În al patrulea rând, protejați peștii de animalele de pradă (de exemplu, vidrele) și de păsările de apă prădătoare (de exemplu, cormoranii și heronii). Făcând totul în mod corespunzător poate aduce nu numai costuri, ci și randamente financiare bune de pe urma proprietății private.

Dar, din nefericire, astăzi statul a cumpărat la propriu pești valoroși de la un proprietar privat de lacuri într-o fermă piscicolă fură. Statul pretinde că toate animalele, inclusiv peștii, sunt proprietatea statului.

Pentru a infirma acest furt din partea statului, am contactat Ombudsmanul Seimas. Statul a fost reprezentat de Ministerul Mediului.

În opinia mea, Ministerul Mediului este un stat în stat. Cea mai mare parte a legislației a fost tradusă din rusă în lituaniană și adaptată la un stat democratic și legal, ceea ce este un nonsens.

O mulțime de legislație contrazice legislația de rang superior, uneori încălcând în mod flagrant legea fundamentală a țării, Constituția Republicii Lituania. Politica formulată de ministrul Mediului conduce la comiterea de crime și infracțiuni și, mai mult, la nepedepsirea acestora (informația a fost furnizată ministerului).

Ministrul Mediului își permite să nesocotească în mod deliberat și intenționat hotărârile Curții Constituționale a Republicii Lituania, dintre care una nu a fost executată timp de 19 ani. Presupun că ministrul Mediului este un copil trimis de Dumnezeu, care nu poate fi comandat decât din ceruri.

În limbajul faptelor, argumentele mele au fost următoarele.

În primul rând, am furnizat documente privind proprietatea privată (a unui corp de apă). În al doilea rând, am furnizat chitanțe pentru achiziționarea peștelui (care arată că a fost plătit TVA). În al treilea rând, am furnizat registrul de stocare. În al patrulea rând, am furnizat imagini de la popularea corpului de apă privat.

Ministerul Mediului, care reprezintă statul, nu a furnizat nimic.. Prima, mi-a spus că trupul meu de apă privat nu aparține statului. Al doilea, Ministerul Mediului a recunoscut că nu a eliberat niciun pește în corpul meu de apă privat. Al treilea, reprezentanții Ministerului Mediului au susținut că animalele sălbatice care trăiesc în sălbăticie aparțin statului.

Ministerul Mediului a fost întrebat cum animalele care trăiesc în sălbăticie, cum ar fi peștii valoroși precum crapul, crapul de iarbă sau crapul cu ciocârlie, pot fi proprietatea statului dacă nu se înmulțesc și nu lasă urmași.

Așadar, ce fel de libertate există dacă peștii valoroși în condițiile naturale din Lituania nu produc urmași (se reproduc)? Prin urmare, fiecare unitate eliberată într-un corp de apă este importantă. Al patrulea, reprezentanții Ministerului Mediului au fost rugați să răspundă, în opinia lor, în ce moment peștii valoroși cumpărați de la o fermă piscicolă și eliberați într-un corp de apă privat devin pești de stat?

Când sunt achiziționați? Când sunt transportați după ce au fost cumpărați? Prin eliberarea lor într-un corp de apă privat? Sau atunci când un pește scufundat se ridică ulterior la suprafață și își flutură înotătoarea de trei ori? Ministerul Mediului nu a reușit să dea explicații, iar discuțiile s-au încheiat.

Apoi, Ministerul Mediului a venit cu un alt punct de vedere presupus faptic, și anume că peștele dintr-un corp de apă privat aparține statului. Făcând referire la Legea privind viața sălbatică. Li s-a cerut să clarifice când a intrat în vigoare această lege, tradusă din rusă în lituaniană. Legea a fost adoptată în 1997, cu alte cuvinte, în adânca epocă comunistă.

A trebuit să reamintesc Ministerului Mediului, care poate reprezenta comunismul, hotărârea Curții Constituționale a Republicii Lituania din 13 mai 2005 (cauza nr. 14/02) „Cu privire la Legea privind vânătoarea în Republica Lituania”.

Că, în 1940, Lituania a fost ocupată, anexată și încorporată într-un alt stat, Uniunea Sovietică. Puterea de ocupație a naționalizat și a expropriat în mod ilegal terenuri, păduri și parcuri, corpuri de apă și multe alte obiecte de proprietate privată, negând astfel însuși dreptul natural al omului de a deține proprietate privată.

La 11 martie 1990, Consiliul Suprem al Republicii Lituania a adoptat Actul Consiliului Suprem al Republicii Lituania „Cu privire la restaurarea statului independent al Lituaniei”. Acest act a stabilit, printre altele, că în Lituania nu se aplică constituția niciunui alt stat.

Întrebarea adresată Ministerului Mediului a fost următoarea: dacă peștele aparținea proprietarilor corpurilor de apă private înainte de ocupație, ocupanților în perioada de ocupație până în 1990 și apoi din nou proprietarilor corpurilor de apă private începând cu 11 martie 1990 până în 1997, când a fost adoptată Legea privind fauna și flora sălbatică?

A existat vreo dovadă concretă de audituri, contabilitate sau orice act de acceptare a transferului la momentul adoptării Legii privind fauna și flora sălbatică din 1997 pentru a despăgubi în mod corespunzător proprietarii corpurilor de apă private?

A fost nevoie ca statul să trateze în acest mod proprietarii de corpuri de apă private, în condițiile în care statul deține 99% din corpurile de apă? Răspunsul Ministerului Mediului a fost că nu a existat așa ceva, nu a existat nicio evaluare și nicio înțelegere cu proprietarii de lacuri private.

Reprezentanților Ministerului Mediului li s-a explicat apoi că au existat o multitudine de nereguli în acest caz. Cum ar fi nerespectarea dreptului Uniunii Europene, nerespectarea Constituției Republicii Lituania, nerespectarea hotărârilor Curții Constituționale a Republicii Lituania, nerespectarea Codului civil, nerespectarea Legii funciare și lipsa unei evaluări a impactului la adoptarea legilor.

La adoptarea legilor au fost încălcate următoarele principii constituționale: statul de drept, principiul justiției, principiul protecției așteptărilor legitime și principiul proporționalității.

Principiul proporționalității

„Rezoluția Curții Constituționale din 9 iunie 2011. Unul dintre elementele principiului constituțional al statului de drept este principiul constituțional al proporționalității (Curtea Constituțională din 29 decembrie 2004, Potrivit Curții Constituționale, măsurile adoptate și aplicate prin legislație trebuie să fie proporționale cu scopul urmărit și să nu limiteze drepturile unei persoane dincolo de ceea ce este necesar pentru atingerea unui scop legitim și general semnificativ, justificat din punct de vedere constituțional (Rezoluțiile Curții Constituționale din 5 iulie 2007, 27 martie 2009, 3 februarie 2010, 6 ianuarie 2011).”

În ceea ce privește hectarele de corpuri de apă de suprafață, statul deține 99% din corpurile de apă de suprafață, în timp ce persoanele fizice dețin doar până la 1%.

În primul rând, ar fi trebuit să se aplice principiul proporționalității în aplicarea restricțiilor privind proprietatea privată. În niciun caz mai puțin de 1% dintre proprietarii privați de lacuri nu pot avea nici cea mai mică influență asupra drepturilor celorlalți sau asupra statului.

După ce aceste fapte au fost prezentate, Ministerul Mediului a avut îndoieli că poate unii pești ar putea aparține proprietarilor unui corp de apă privat, care ar dovedi care pești aparțin statului și care proprietarului.

Ca răspuns la preocupările Ministerului Mediului, s-a explicat că proprietarul unui corp de apă privat nu trebuie să dovedească nimic nimănui, mai ales Ministerului Mediului.

După explicațiile Ombudsmanului Parlamentar, Ministerul Mediului a rămas neschimbat și în 2024 a acordat și mai multe drepturi terților care capturează pește valoros pe o proprietate privată.

Aștept explicații argumentate din partea reprezentanților guvernului cu privire la cine, într-o democrație și într-un stat de drept, este proprietarul peștelui dintr-un lac aflat în proprietate privată. În evaluarea dumneavoastră, nu uitați să observați cine este proprietarul peștilor în țări dezvoltate precum Franța, Germania sau Marea Britanie, ca să nu mai vorbim de SUA.

În prezent, proprietarii corpurilor de apă private nu au niciun drept de proprietate privată, iar de acest lucru s-au ocupat comuniștii și urmașii comuniștilor care lucrează în instituțiile statului, sau cei care sunt nostalgici ai comunismului, mai degrabă decât ai democrației și ai statului de drept.

Așadar, dacă statul a furat ilegal pește de la oameni care l-au cumpărat legal și au plătit TVA pentru el și l-au crescut pe proprietatea lor privată (corpuri de apă), atunci poate că statul este condus de un rege și o regină a hoților? Acesta este modelul de guvernare politică din Lituania?

Autorul articolului este cunoscut de către redacție