Festivalul Internațional al Patrimoniului Cultural Imaterial „Lauksnos” este un eveniment continuu, fără analog în Lituania și în Europa, în timpul căruia valorile incluse în listele reglementate de Convenția UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural și de Inventarul Național al Patrimoniului Cultural Imaterial vor fi prezentate sub diverse forme.
Nijolė Sliužinskienė, directoarea Centrului Etno-Cultural din Klaipėda (EKC), a declarat că, în cele patru zile ale festivalului, vor fi prezentate peste 30 de situri ale patrimoniului cultural imaterial protejate de UNESCO și incluse în inventarele naționale din Lituania și Letonia. Aproximativ 400 de participanți din 10 țări vor fi prezenți la festival.
Nijole, când și unde va avea loc Festivalul Lauksnos?
Festivalul Lauksnos va avea loc în perioada 27-30 iunie. Deoarece în acel weekend se întrepătrund mai multe evenimente, printre care regata de navigație Tall Ships Races și cea de-a 30-a aniversare a Festivalului de jazz de la Castelul Klaipėda, prima zi a festivalului va avea loc în curtea Muzeului Ceasului, iar ultima zi va avea loc în Curtea de Artă.
„Fluxul evenimentelor din cadrul festivalului Pikinis va avea loc vineri și sâmbătă pe cheiul Dunării, unde o piață de meșteșuguri va fi plină de viață, iar pe scena de lângă fântâni vor fi prezentate tradițiile diferitelor țări.
Dar introducerea festivalului va avea loc chiar înainte de Sfântul Ioan: vom decora cheiul Dunării cu instalația „Grădini strălucitoare” de Marta Pilke, care va servi drept invitație deschisă pentru vizitatorii de la „Lauksnai”.
În același timp, în cadrul festivalului, vom deschide la ECC expoziții ale Micii Lituanii Delmons, ale grădinilor de paie ale Margaritei Macijauskienė și ale colecției de instrumente muzicale ale lui Antanas Butkus.
Care au fost provocările în organizarea festivalului?
A trebuit să navigăm și să ne adaptăm nu numai la evenimentele care au loc în Klaipėda în același timp, ci și să împărtășim meșteșugul orașului cu Vilnius, unde va avea loc în același weekend festivalul internațional Baltica, care va face trecerea la Festivalul Cântecului.
A existat o suprapunere a participanților, astfel încât nu a existat nicio posibilitate de a extinde orașul meșteșugarilor, deoarece o parte dintre artizani vor merge la Vilnius.
Ce tip de comori vor fi prezentate în cadrul festivalului?
În cadrul festivalului vor fi prezentate trei tipuri de bunuri: Lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO, Inventarul Lituaniei și Inventarul Letoniei.
Vizitatorii vor avea ocazia să se familiarizeze cu toate tradițiile lituaniene UNESCO: sutanele, tradiția Festivalului Cântecului, tăierile încrucișate și tradiția grădinilor cu acoperiș de paie, care a fost inclusă în inventar anul trecut și căreia îi vom acorda o atenție specială: în timpul festivalului va fi organizată o expoziție, un atelier de legare a grădinilor, iar teritoriul festivalului va fi decorat cu instalația „Grădinile strălucitoare”.
Erika (coordonatoarea activităților etno-culturale – Nota autorului), ce meșteșuguri vor fi demonstrate de către oaspeții din străinătate și meșterii din Lituania?
Va fi demonstrat fenomenul ucrainean de pictură decorativă, pictura decorativă Petrikivka. Petrikivka este satul în care acest tip de pictură a devenit popular.
Este folosită pentru a decora case și obiecte de uz casnic. În satul Petrikivka, totul este pictat. În fiecare familie, tradiția este de a transmite acest meșteșug din generație în generație. Toată lumea pictează acolo. Se folosesc vopsele groase și pensule speciale făcute din păr de coadă de pisică pieptănată.
Vă pot asigura că nicio pisică nu a fost rănită de acest lucru (râde). Există anumite simboluri în această pictură: flori, fructe de nea, păsări: un cocoș, un păun.
Predomină culorile vii. Fiind vorba de o pictură populară, fiecare artist a avut propriul stil. Educația va fi condusă de un profesor de la „Rodyna”, care va arăta cum să deseneze simbolurile și să le pună împreună într-o compoziție.
În orășelul meșteșugarilor vom avea o prezentare a meșteșugurilor lituaniene: tricotat în plasă și piniki. În curtea de artă, va avea loc un atelier despre delmonii din Mica Lituanie, condus de Irena Ungaro.
Ea va avea o serie de materiale pe care se va putea încerca broderia. Nu va fi posibil să brodezi întregul delmon în timpul festivalului, dar oricine este foarte dornic poate aranja cu educatoarea să vină la atelierul deschis și pe toată durata verii despre delmoni.
Unul dintre scopurile festivalului este de a permite oamenilor să încerce, de a-i face să se intereseze de un meșteșug sau altul, și astfel să-i motiveze să vină mai târziu la cursurile ECC-ului.
Cel mai important lucru este să depășești teama de a începe și să ai un maestru care să te învețe. După aceea, este foarte firesc să ai înțelegerea și convingerea că lucrul cu acul va funcționa.
Interesul pentru diferite tipuri de educație este în continuă creștere, deoarece oamenii sunt dornici de certitudine atât în comunicare, cât și în activități.
Nijole, ce va fi special în prima zi a festivalului?
Punctul culminant al primei zile va fi reprezentat de concertele care vor avea loc în curtea Muzeului Ceasului și în Curtea de Artă. Sutartinės este un fenomen al muzicii polifonice vechi lituaniene, înscris pe lista UNESCO în 2010.
Există sutartinės vocal (cântat, dans și jocuri), vocal instrumental și instrumental.
Cântecul sutartinelor nu se referă doar la muzicalitate, ci și la un acord reciproc deosebit, la coerență, la un sunet și o articulare distincte.
Pe 27 iunie, concertul „Sutartinių sodai” va prezenta sunetul unic al Sutartinilor de către următoarele grupuri: „Alsūnė”, „Čiulbutė”, „Lygė”, „Pyniava”, „Rags”, „Saulala”, „Ratilio” și „Sasutalas”.
„Premiera proiectului Beat Bitela de sutartinės, beatbox și muzică electronică va fi prezentată orașului port de către creatorul de muzică electronică GON și grupul de cântăreți sutartinės Ratilio.
Erika, care va fi cea mai exotică tradiție prezentată în cadrul festivalului?
Este vorba de gnava, o tradiție care provine din Maroc și din cultura sclavilor. Grupul etnic gnava a fost adus în Maroc din Africa subsahariană în jurul secolului al XI-lea. Gnava includea și un grup de berberi indigeni din sudul Marocului.
Aceste grupuri diferite de oameni nu aveau o cultură comună atunci când au ajuns în Maroc. Prin ceremoniile, cântecele și adunările lor, acești oameni au reconstruit nu o comunitate imaginară, ci una reală, pentru a se împăca cu un trecut pierdut.
Gnava este povestea fascinantă a modului în care oameni din culturi diferite și-au creat propria identitate atunci când continuitatea propriei culturi a fost întreruptă.
Muzica Gnava combină tradițiile seculare și religioase. Multă vreme, muzica gnava a fost interpretată în cadrul unor ritualuri religioase nepublice, care îi puneau pe participanți într-o stare de transă.
În prezent, cultura gnavă este considerată parte a culturii și identității multidimensionale a Marocului.
Tradiția Gnawi combină practicile rituale ancestrale africane cu manifestări culturale arabe, musulmane și berbere indigene. Muzica, în special în zonele urbane, este folosită în ritualul terapeutic de posedare, în cadrul căruia se desfășoară ceremonii ritmice și de transă pe tot parcursul nopții. În zonele rurale, se organizează sărbători comune cu sacrificii pentru sfinți.
În zonele urbane, un instrument cu coarde din piele de cămilă, gimbri, și castaniete din fier sunt folosite pentru a interpreta gnava, în timp ce tobele mari și castanietele sunt mai frecvente în zonele rurale.
La oraș se poartă costume colorate și brodate, în timp ce practica rurală este caracterizată de ținute albe cu accesorii. Omar Hayat și trupa vor prezenta tradiția gnavei pe 29 iunie.
Nijole, ce va surprinde publicul în legătură cu tradiția din Sakartvel?
În timpul festivalului Lauksna, grupul folcloric Pherkhisa va prezenta cântecul polifonic kartvelian, care face parte integrantă din cultura din Sakartveland.
Stilurile polifonice din toate regiunile sunt caracterizate de polifonie ostinato și de o linie melodică ritmică liberă.
Există, de asemenea, forme mai complexe de polifonie: polifonia cu bas de registru grav în Sakartveli de Est, în special în cântecele de leagăn din Kartli și Kakheti (dezvoltarea ritmică a două linii melodice foarte ornamentate pe fondul unui bas ostinato), și polifonia contrapunctică în Achara, Imeretia, Samegrela și mai ales în Guriya. Polifonia contrapunctică din vestul Sakartvelo este caracterizată de o varietate locală de yodelling, cunoscută sub numele de krimanchuli.
Ce este special la tradiția finlandeză de vioară Kaustinen?
Muzica populară Kaustinen este o tradiție finlandeză în care vioara este instrumentul melodic principal, dar nu singurul.
Vioara (cu sau fără alte instrumente) este cea care dictează tempoul dansurilor sau cântecelor.
Muzica bazată pe jocul auditiv se caracterizează prin ritmuri sincopate și accentuate, ușor de dansat.
Stilul și tehnica distinctive ale muzicii populare din Caustinen există de mai bine de 250 de ani, cu câteva sute de melodii în repertoriul muzicienilor din zonă.
Muzica populară din Caustinen este cântată în multe ocazii: în privat, în comunitate, la sărbători publice, nunți și alte ceremonii, în concerte și improvizații publice, precum și la Festivalul anual de muzică populară din Caustinen. Interpreții poartă adesea costume tradiționale.
Majoritatea oamenilor din Kaustinen și din comunitățile învecinate consideră această muzică drept un aspect esențial al identității lor personale și comunitare, chiar dacă ei înșiși nu susțin tradiția.
Se consideră că simbolizează sentimentul de apartenență la o comunitate și este văzută ca un mijloc de consolidare a legăturilor între generații.
Importanța acestei tradiții este evidentă în denumirile și simbolurile spațiilor publice, cum ar fi vioara din stema orașului Caustinen. În timpul festivalului, ansamblul de dansuri și muzică populară Ottoset va prezenta această tradiție.
