În luna aprilie a anului trecut, între firma Rimtis și Direcția de Asistență Socială a Primăriei Districtului Kretinga a fost încheiat un contract pentru transportul cadavrelor, fiecare caz fiind plătit individual, conform facturii, iar în bugetul alocat în acest scop pentru acest an au fost prevăzuți 15.000 de euro.
Serviciul poate costa câteva sute de euro, în funcție de distanța pe care este transportat cadavrul și de numărul de zile în care acesta este ținut în frigider. Casa Funerară Rimtis efectuează această activitate 24 de ore din 24.
„Cumpărăm acest serviciu de mulți ani, iar Rimtis câștigă licitația, iar oamenii săi se descurcă foarte bine cu problemele – ridică cadavrele după accidente, din incendii și cadavrele înecate. Uneori, o persoană moare în spital: până la găsirea rudelor sale, angajații companiei iau cadavrul și îl păstrează într-un frigider.
Uneori, compania se ocupă chiar de înmormântare. Fiecare caz este facturat, iar dacă se organizează înmormântarea, se acordă și o indemnizație de înmormântare, care astăzi este de 440 de euro”, a declarat Margarita Lipskienė, șefă adjunctă a Departamentului de asistență socială al municipalității districtuale Kretinga.
În cuvintele ei, procedura de transport a cadavrelor de la locul faptei este următoarea: când este găsit cadavrul unei persoane decedate, poliția sosește, inspectează locul faptei și efectuează o primă investigație, apoi anunță districtul, iar acesta obligă firma de înmormântare câștigătoare să se ocupe de cadavru.
„Pajurio naujienos” l-a întrebat pe Juozas Donauskas, șeful Rimtis, despre cele mai dificile cazuri și despre modul în care angajații companiei depășesc barierele psihologice.
„Nu aș vrea să vă povestesc cele mai oribile cazuri, care sunt echivalente cu scene din filmele de groază. Trebuie să colectăm părți de corpuri după accidente, după decese sub roțile trenurilor, trebuie să cărăm cadavre carbonizate din stațiile de pompieri, trebuie să curățăm cadavrele oamenilor uciși.
Uneori, poliția ne avertizează din timp să ne punem cizme de cauciuc, salopete speciale, pentru că un cadavru descompus zace, să zicem, într-un tufiș din pădure la care este greu de ajuns. Îl colectăm în saci speciali și îl ducem la frigiderul companiei, iar apoi îl predăm experților criminaliști.
După ce cadavrul a fost examinat, dacă rudele doresc, ne ocupăm noi înșine de înmormântare, dar dacă persoana decedată este din alt oraș sau sat, îl predăm casei funerare din zona respectivă”, a declarat Donauskas.
El a precizat că firma are o echipă puternică dedicată acestei activități, inclusiv proprietarul însuși. De obicei, au între 2 și 6 astfel de transporturi de urgență de cadavre pe lună. „La început este foarte dificil din punct de vedere psihologic să faci această muncă, dar pe termen lung găsești un echilibru.
Pentru mine personal, cel mai dificil este atunci când mirosul continuă să te bântuie ore, zile întregi după muncă – nu înțelegi dacă într-adevăr mai este încă acolo, pentru că ți s-au umplut nările cu el, sau dacă încă este redat de memorie. Nici măcar nu te poți gândi la mâncare pentru o lungă perioadă de timp după astfel de cazuri”, a spus Donauskas despre laturile dificile și invizibile ale acestei meserii specifice.
