Persoana publică Valdas VIŽINIS, care s-a grăbit să declare pe rețelele de socializare că coloana vertebrală a candidatului conservator la președinție a fost ruptă, spune că Ingrida Šimonytė și Gabriel Landsbergis au uzat pur și simplu de partid și că acest lucru este doar spre binele Lituaniei.
– Sunteți doar dramatic, pentru că nu s-a întâmplat nimic de la aceste alegeri pe care să nu-l fi știut dinainte?
– Până acum nu s-a schimbat nimic după aceste alegeri. Până acum. Când am spus că Šimonytė are coloana vertebrală ruptă, făceam mișto de publicitatea ei electorală penibilă, grosolană și statuară, care, apropo, reflectă natura grosolană a candidatului și este în conformitate cu gusturile oamenilor naivi și primitivi cărora le plac cuvintele ascuțite și alegoriile ascuțite, presupus ridicole.
Și chiar dacă, evident, așa cum spuneți, nu s-a schimbat nimic – la câteva luni de la alegerile parlamentare, va fi spectacol politic, jocuri, cu alte cuvinte, teatru (pentru că cine ar încerca să forțeze un guvern când mai sunt doar câteva luni până la alegerile parlamentare) – aceste alegeri prezidențiale transmit un semnal foarte clar întregii elite conducătoare: mulțumesc, toate cele bune. Acesta este modul în care aș trata acest întreg proces. De fapt, este un semnal foarte clar pentru elite și un semnal foarte clar pentru public.
– Care este semnalul pentru public? Că, la urma urmei, ar trebui să evităm să călcăm a doua oară pe aceeași greblă?
– Vedeți, Ingrid Šimonyte nu avea unde să se ducă, pentru că ea este liderul conservatorilor. Președintele partidului, Gabriel Landsbergis, are roluri secundare și terțiare în partid. S-a creat o situație paradoxală: bătrânul Vytautas Landsbergis, „părintele națiunii” noastre, a calculat greșit.
Cred că dorința sa de a-și pune nepotul în funcția de președinte al partidului nu a fost determinată de partid, ci mai degrabă de interesele sale personale. Bătrânul Landsberg nu a gândit niciodată în termeni de public sau de bine comun. Dacă ne uităm la discursurile sale, putem vedea că binele comun ca atare, ca categorie politică, nu există deloc în retorica sa, nici astăzi, nici în activitatea sa politică activă anterioară.
Iar acum a inspirat, ca să spunem așa, de unul singur procesele subversive din partid. Pentru ca tânărul Landsbergis să obțină toată puterea în partid, a fost necesară epurarea acestuia de veteranii cu influență reală – Andrius Kubilius și prădătorul Rasa Juknevičienė, potrivit scriitorului Vytautas Petkevičius, au fost trimiși la Bruxelles. Este un exil onorabil, de dorit, dar nu mă voi culca acolo, nu voi comanda de acolo.
Atracția vechilor influenți și fărâmițarea pânzei de păianjen a acestora în cadrul partidului au făcut ca Landsbergis să preia frâiele, dar el, fiind o personalitate limitată în ceea ce privește gândirea, activitățile și reprezentarea intereselor Lituaniei, și vizând mai mulți bani și poziții mai înalte la Bruxelles, l-a împins pe Šimonytė în prim-plan în fața sa.
Aceasta a fost o mișcare deliberată, aparent coordonată cu bunicul ei, și a avut ca rezultat apariția la vârful Partidului Conservator a unei persoane fără abilități politice – o analfabetă politică completă, doamna Šimonytė. Pentru ea, tabelele și cifrele sunt pe primul loc, nu există nimic mult în urma lor, și abia pe locurile șapte și opt apar oamenii.
Astfel de figuri, care nu simt respirația publicului, mormăie de obicei la partide și nu mai rămân în politică. Vom vedea ce se va întâmpla în acest caz.
La urma urmei, strategia electorală a candidatului („cu coloană vertebrală”, „președinte puternic – țară puternică”) a fost, de asemenea, o încercare de a traduce din disperare aroganța prim-ministrului: ea nu ignoră pur și simplu opinia și interesele poporului, ci este o personalitate puternică și va fi un președinte puternic, iar Lituania va fi puternică și sub conducerea ei… Conservatorii nu numai că nu simt pulsul societății, dar chiar încearcă să transforme această insensibilitate în forță. Ei au încercat să înlocuiască un minus cu un plus, dar lucrurile au mers foarte prost.
– Și oamenii încep să suspine, iar conservatorii o iau razna de tot?
– Oamenii au văzut că acest guvern este complet deconectat nu numai de ei, ci și de realitate. Acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată în istorie. Amintiți-vă când a fost introdusă acciza inumană pe gaz și imediat prețul unei butelii de gaz pentru persoanele în vârstă a crescut cu 20 de euro. Și nu doar pentru populația rurală, ci și pentru toate companiile care utilizează gaz lichefiat. Este clar că guvernul a subestimat complet toate circumstanțele care au înconjurat acest lucru – a fost preocupat în primul rând să lupte împotriva Rusiei, dar de fapt s-a dovedit a lupta împotriva propriului său popor.
Activitatea guvernului a fost marcată de o greșeală după alta, iar multe decizii au trebuit să fie anulate și oprite, cum ar fi controlul nebunesc al mașinilor care fumegă, cu care a venit Simon Gentvilas. De ce ar trebui ca ofițerii de mediu să inspecteze mașinile și să le ia de la șoferi, când există un registru funcțional, iar șoferii au documente de inspecție tehnică valabile?
Astfel, cea mai mare parte a Lituaniei, sau a celei de-a doua Lituanii, care este de câteva ori mai mare decât Vilnius, a simțit teroarea guvernului, și chiar și susținătorii loiali ai conservatorilor și-au pierdut răbdarea. S-ar putea spune că Šimonytė și Landsbergis au epuizat pur și simplu partidul. Un partid caracterizat cândva de o structură puternică, de ascultare și de unitate în interiorul partidului se confruntă astăzi cu războaie de influență (amintiți-vă de cazul lui Arvydas Anušauskas), tensiunile se intensifică, iar acest lucru este numai de bine pentru Lituania. Așa cred și eu.
– Ați spune că cea de-a doua, sau Lituania Mare, dă deja tonul procesului politic?
– Poate că nu dă tonul, dar trimite semnale foarte clare către actuala elită conducătoare: schimbați-vă sau veți fi eliminați. Și nu este vorba de ton, nu este vorba de scandări, ci de voința poporului care este clar împotriva conservatorilor. Ce fel de bulă în care au trăit conservatorii și ce au sperat prin distanțarea de ceea ce se întâmplă în jurul lor și prin ignorarea oamenilor, este ceva ce nu pot înțelege deloc.
Aș sugera că mai există un alt factor în modul în care Šimonytė a fost pusă pe jar atât de zdruncinat – să spunem că, în acea perioadă, oamenii au avut ocazia să compare guvernul ei cu recentul guvern țărănist, iar această comparație nu a fost cu siguranță în favoarea conservatorilor.
Pe de altă parte, oamenii devin din ce în ce mai alfabetizați din punct de vedere politic, încep să evalueze politicienii nu pe baza principiului „like – dislike”. Dacă luăm partea susținătorilor lui Ignas Vėgėla, văd acolo o mulțime de oameni care sunt activi din punct de vedere social. Oameni care sunt puternici, care au propriile opinii și nu se tem să le exprime la diverse evenimente. Este evident că partea mai alfabetizată politic, mai luminată a societății caută mai mult decât un lider oarecare, iar acest moment de alegere conștientă mă face foarte fericit.
– Poate că ați prezice o victorie a țărăniștilor la viitoarele alegeri din Seimas?
– Ei bine, îmi voi pierde o parte din fani dacă mă amestec în previziunile politice, dar e suficient. Eu văd în Lituania două partide, nu din aripa liberală, ci din aripa tradițională, care sunt expresia marii voințe a Lituaniei și care merită să intre în parlament. Unul dintre ele este Țărăniștii, care au rămas fideli lor înșiși și care au arătat prin ricoșeul lor că sunt cu adevărat împotriva sistemelor conservatoare stabilite. Ei sunt o forță politică credibilă și reală care va intra cu siguranță în Parlament.
A doua forță politică pe care aș vrea să o văd în Parlament, dar din cauza numeroaselor greșeli care s-au făcut, să spunem, acest partid s-ar putea să nu reușească, este Alianța Națională. Este, de fapt, un partid cu o ideologie extrem de purificată, un partid cu o ideologie atât de necesară pentru Lituania. Niciun alt partid nu are o astfel de ideologie. Paradigma teoretică a Reunificării Naționale este atât de bine construită încât, în practică, poți chiar să prezici cum se vor comporta, ce poziție vor adopta în orice problemă.
Dacă „țărăniștii” pot face diferența, Alianța Națională ar fi o ancoră. Dar a făcut o mare greșeală la un moment dat – s-a distanțat de toți cei cu care ar putea coopera cu adevărat. Aceasta a fost o tăiere chirurgicală febrilă și dură – critică, respinge, taie din el, pierzând astfel o parte din sprijinul electoral. Este probabil partidul care s-a distanțat cel mai mult de ceva în istoria sa politică.
Acest lucru le poate da un avantaj, dar aș vrea să subliniez că dacă Țărăniștii și Uniunea Națională s-ar regăsi în Seimas și ar acționa împreună (nu este interzis să visezi, nu?), ar ocupa în cele din urmă flancul drept tradițional și nu ar mai lăsa loc pentru partidele mici, pentru acei proprietari de chioșcuri politice, așa cum foarte bine a spus cândva Arvydas Juozaitis.
– Nimeni nu se îndoiește că, după alegerile din Seimas, guvernul se va schimba. Singura întrebare este: cum va afecta această schimbare postura președintelui Gitanos Nausėda?
– Aparent, președintele va putea influența procesele din stat; acum nu a avut o astfel de oportunitate. Deși Lituania nu este o republică prezidențială, ci una parlamentară, iar puterile președintelui sunt limitate, până acum acesta a fost, ca să spunem așa, paralizat, înecat în haosul din stat provocat de conservatori. Dacă ar fi să evidențiez vreuna dintre realizările lui Nausėda, nu aș putea să o fac, deși sunt un consumator de informații publice.
– Poate în parte pentru că difuzarea sa a fost uzurpată de conservatori?
– Conservatorii au creat un spațiu public care este practic sub controlul lor. Instrumentul lor de exprimare a politicilor lor a fost și încă mai este nimeni altul decât LRT, unde vedem doar oamenii „potriviți” vorbind, regurgitând aceleași „adevăruri” care sunt utile guvernului, nu vedem programe de discuții, nu vedem discuții de actualitate unde sunt invitați reprezentanți ai altor opinii.
Au „creat” Tapinas sau Uzkalnis pentru a controla spațiul public, au folosit figuri similare de nivel inferior, mai puțin inteligente – acesta este sistemul care a fost creat pentru a procesa creierul public. A funcționat destul de eficient împotriva „țăranilor”, dar acum toate manualele se destramă încet și nu mai este atât de ușor să manipulezi oamenii. S-au acumulat prea multe fapte în acești ani de guvernare, astfel încât oamenii au tras propriile concluzii fără serviciul unei explicații din partea celor „chemați”.
Oamenii și-au dat deja singuri seama ce se întâmplă. Au văzut că sunt irelevanți și că nu au niciun rol de jucat. Sentimentul că am pierdut Lituania, că ne-am pierdut patria, că nu mai suntem stăpâni pe pământul nostru, este foarte puternic. Iar conservatorii sunt convinși că misiunea lor este de a duce Lituania în Europa. Dacă ducem Lituania în Europa în acest fel, Lituania va dispărea cu totul, este deja pe jumătate vie, pe jumătate moartă ca țară.
– Se spune că cea mai proastă glumă pe care ți-o poate juca soarta este să fii dependent de proști. Sunteți în pericol, la fel ca noi toți – ați declarat că nu veți candida la alegerile parlamentare…
– A funcționat foarte bine, am căpătat liniște sufletească, pot să-mi spun liber părerea pe Facebook, pot să critic administrația locală și nimeni nu mă va ataca pentru asta, cel puțin deocamdată. Nimeni nu bănuiește că încerc să mă exprim pentru dividende politice. Nu voi merge la Seimas, dar voi rămâne în continuare un observator al politicii și îmi voi exprima opinia – este hobby-ul meu.
Știți cât de plăcut este să gătești atunci când știi ce este. Până nu înțelegi, nu există creativitate, dar când înțelegi procesele, începe creativitatea. Este o mare plăcere să poți vedea ce se întâmplă, ce este real și ce este ascuns de ochii oamenilor, observând viața politică.
– Poate că alegerile sunt poate singurul marker al democrației care încă funcționează în Lituania fără restricții?
– Mecanismul electoral nu este ideal. Amintiți-vă că Viktor Orban, Vladimir Putin și chiar Hitler au ajuns la putere în mod democratic. Democrația nu este un panaceu pentru marile probleme ale unei țări, dar alegerile sunt ziua în care suntem cel mai aproape de un stat democratic. Ei bine, rezultatul depinde, desigur, de educația politică a publicului. Democrația depinde de cât de bine reușești să manipulezi proștii, dar numărul proștilor din rândul populației Lituaniei este în scădere evidentă.
Din nou, voi folosi exemplul susținătorilor dlui Vėgėla – cei 12,35 % dintre alegătorii care i-au acordat voturile lor arată că aceștia nu sunt partea naivă a societății care este interesată doar de carismă, pentru că, de fapt, tocmai carisma este punctul slab al dlui Vėgėla. El vorbește ca un oficial, își susține ideile cu argumente și fapte, iar pentru o parte a societății limbajul său este prea complicat. Prin urmare, cred că susținătorii dlui Vėgėla, cei 12,35 % din populația Lituaniei, sunt oameni care gândesc.
